Totalul afișărilor de pagină

marți, 17 iulie 2012

MUGURARUL VINETIU (CARPODACUS VINACEUS)

Acest carpodacus are 15 cm si il putem vedea in China,India,Myanmar,Taiwan,Nepal.

Are urmatoarele subspecii:
-carpodacus vinaceus (J.Verreaux 1870) care traieste in India,Nepal,China,Myanmar
-carpodacus formosanus (Ogilvie-Grant 1911) care traieste in Taiwan.

Masculul are culoarea de fond rosu vinetiu(culoarea vinului rosu)iar deasupra ochiului o sprinceana de culoare alba.Coada si aripile sint de culoare maro inchis.

Femela are culoarea de fond maro cu striatii negre pe verticala.

Sint pasari foarte sociabile.Au un zbor ondulat si poate fi vazut zburind la altitudini sub 2000 m,citeodata amestecati cu alte specii.
Femela face un cuib din crengute pe care il captuseste cu muschi.Depune 4 oua pe care le cloceste 14 zile puii parasind cuibul dupa 3 saptamini.
Masculul nu este un mare cintaret.

Se adapteaza foarte usor in captivitate.
Cercetatorii ornitologi pentru a reface filogeneza acestui mugurar au luat mostre ADN de la cele doua subspecii iar rezultatele au aratat ca acesti doi verisori s-au despartit si au ramas izolati in urma cu 1,7-2 milioane de ani.
Facind chiar si comparatii asupra penajului au observat ca exista destule diferente morfologice.
Concluzia finala :este foarte posibil ca in viitorul apropiat cele doua subspecii sa fie clasificate ca fiind doua specii diferite.

duminică, 8 iulie 2012

CARDELLINI MELANICI

Il mio caro amico Luigi Corbetta, di Casatenovo Brianza (Lecco), molto conosciuto non solo come "ibridista", ma anche come esperto allevatore di uccelli indigeni europei, quest'anno, durante la stagione riproduttiva 1999, ha avuto la fortuna di ottenere dei giovani cardellini melanici.
Io penso che tale evento sia molto interessante poichè non si tratta di melanismo parziale o di melanismo classico (forte melanizzazione con perdita, quasi sempre, dei pigmenti originari), bensì di melanismo "modulato", cioè esteso su tutto il piumaggio non in sostituzione ma in sovrapposizione alla maggior parte dei pigmenti ancestrali.
I giovani cardellini sono stati generati da una coppia domestica di cardellini europei (Carduelis Carduelis Carduelis) accoppiati tra loro per la prima volta quest'anno. I genitori sono nati entrambi in cattività, sono muniti di regolare anello inamovibile FOI (Federazione Ornicoltori Italiani) e non hanno alcun tipo di parentela tra loro. L'età del maschio è di due anni, quella della femmina è di un anno, quest'ultima alla prima esperienza riproduttiva.
Foto 2 - Cardellino melanico di sesso maschile

Foto 1 - Coppia di Cardellini melanici (maschio a sinistra e femmina a destra)
Entrambi i genitori godevano e godono tuttora di ottima salute e non riportano alcun segno tangibile di eventuali anomalie. Infatti, da un'attenta osservazione, sia nel corso di tutta la stagione riproduttiva che durante il periodo della muta, non è stata riscontrata in loro alcuna alterazione o anormalità, sia a livello del piumaggio che a livello comportamentale, metabolico o motorio.
Anche per quanto riguarda l'aspetto alimentare ed ambientale non sussistono particolarità, infatti hanno ricevuto lo stesso regime alimentare di altri riproduttori ed erano alloggiati nello stesso ambiente, adiacenti ad altre coppie di verdoni, di organetti, di lucherini e di altri uccelli i quali hanno prodotto novelli normali.
Tale coppia di riproduttori ha effettuato due covate: una ad inizio Maggio ed una a fine Giugno.
Tutte quattro le uova deposte alla prima covata sono risultate infeconde.
Alla seconda covata, su quattro uova deposte, sono nati tre piccoli, i quali, alla nascita, presentavano la pelle scura (nerastra) ed il piumino nero.
Tali soggetti sono stati allevati da entrambi i genitori in modo regolare senza che si evidenziassero problemi, la crescita è stata regolare, tutte le parti del corpo si sono sviluppate in modo armonico, ma, purtroppo, uno di loro è stato gettato dal nido dopo che era stato anellato, ovvero munito di anello inamovibile.
I due soggetti superstiti sono stati allevati normalmente ed hanno raggiunto felicemente l'indipendenza senza alcun problema.
Il melanismo, che già si intuiva alla nascita, si è manifestato in modo evidente a circa una settimana di vita con la comparsa delle prime piume nere, in particolare sulla testa di entrambi e sul petto di uno dei due soggetti, il maschio (vedi foto 2 e 3).
La muta successiva ha accentuato l'intesità del pigmento nero, il quale (come documentato dalle foto) è presente su quasi tutto il piumaggio, in particolare nel soggetto di sesso maschile, infatti, al termine della muta, si sono rivelati un maschio ed una femmina.
Il soggetto di sesso maschile presenta il nero diffuso su quasi tutto il corpo, la testa, il petto sono quasi completamente neri, le ali sono nere con banda alare gialla e perlature bianco grigiastro, la maschera rossa ed il bianco della testa sono stati rimpiazzati, quasi completamente, dal nero, solo il rosso della maschera è presente in modo molto limitato e localizzato sotto gli occhi e nella parte laterale del mento, il dorso è color bruno molto scuro, così come la parte laterale del petto e la zona ascellare, il codione è nero, la coda è nera con copritrici biancastre, il ventre è bianco con soffusioni grigistre, il sottopiuma è nero, il becco è color carnicino con la punta nera, le zampe sono color carnicino con evidente patina scura.
Il soggetto di sesso femminile presenta il nero meno intenso e meno diffuso rispetto al fratello, la testa è completamente nera, il dorso e il petto sono color bruno scuro, le ali sono nere con banda alare gialla e perlatura bianco grigiastro, il rosso della maschera è stato rimpiazzato, quasi completamente, dal nero, rimagono leggere tracce di rosso localizzate sopra gli occhi e nella parte laterale del mento, altre soffusioni di bianco grigiastro sono rimaste a livello delle guance e nella zona sottostante la calotta, il dorso, il petto ed i fianchi sono bruno scuro, il codione è bruno grigiastro, la coda è nera con estremità e copritrici biancastre, il ventre è biancastro, il sottopiuma è nero, il becco è color carnicino con la punta nera, le zampe sono color carnicino con evidente patina scura.

Foto 3 - Cardellino melanico di sesso maschile
Dalla specificità dei dati oggettivi, ovvero:
  • melanismo presente sin dalla nascita: pelle scura e piumino nero;
  • nessun disturbo di accrescimento (crescita regolare);
  • nessun disturbo di tipo nervoso (comportamento calmo ed equilibrato);
  • nessun disturbo durante la muta, anzi muta estremamente regolare con accentuazione del melanismo,
  • possiedono una buona robustezza fisica (nettamente superiore rispetto al tipo normale);
si tratta di melanismo anormale con modificazione genetica (mutazione) e quindi trasmissibile alla prole? oppure è da ritenersi melanismo normale, ovvero una semplice aberrazione del piumaggio non trasmissibile alla prole?
In entrambi i casi l'ulteriore indagine diventa estremamente interessante ed eccitante.
Al fine di approfondire la questione, ho consultato diversi libri ed ho avuto la conferma che la maggior parte della letteratura in materia descrive il melanismo come una aberrazione di tipo non ereditario legata a problemi endocrini o metabolici (disturbi di tipo alimentare dovuti ad una alimentazione contenente, per esempio, dosi eccessive di semi di canapa o tarme della farina

STANDARDUL CANARILOR DE CULOARE


Canarii de culoare se impart in doua grupe principale:
1. Lipocromi
2. Melaninici


Canarii Lipocromi

In aceasta grupa intra toate pasarile care nu prezinta nici o forma de melanina. Exista 2 culori de fond galben si rosu. Acestea se pot combina sau nu cu factorul ivoire sau mosaic. Albul este o pasare fara culoare si va fi tratat ca fond alb.
In aceasta grupa se disting urmatoarele varietati:
• Alb: dominant si recesiv
• Galben: neintensiv(brumat sau spumos), intensiv, ivoire (intensiv si neintensiv) si mozaic
• Rosu: neintensiv(brumat sau spumos), intensiv, ivoire (intensiv si neintensiv) si mozaic
Exemplarele “ino sau satinet” au ochii rosii si un aspect lipocrom.
In acest caz, in care nu apare nici o forma de melanina vor fi arbitarti ca si lipocromi si vom avea:
• Albino: pentru culoarea de fond alba;
• Lutino: pentru culoarea galbena si
• Rubin: pentru culoarea rosie
Acestea 2 din urma se pot combina sau nu cu factorul ivoire sau mozaic. Ochii trebuie sa fie de un rosu intens.
Datorita absentei unor enzime, nici o forma de melanina nu este vizibila. Cu toate acestea, pasarile pastreaza caracterul ereditar de negru, brun, agat sau izabel.
Indiferent de culoarea de fond aceasta trebuie sa fie bogata si profunda. In cazul albilor dominant este permisa o urma de culoare galbena la nivelul remigelor. Albul trebuie sa fie impecabil.
La lipocromii mozaic, aceleasi norme sunt valabile, dar la acestea se adauga paternul mozaic. Un patern perfect este o exigenta care trebuie urmarita, mozaicul fiind un canar al contrastelor.
Atentie! Fara urme de melanina, nici macar la nivelul ciocului si picioarelor. Ciocul si picioarele sunt deschise la culoare.
Este permisa colorarea artificial, dar aceasta trebuie sa fie uniforma!

Botgrosul cu aripi albe

Botgrosul cu aripi albe este fara indoiala botgrosul care maninca foarte multe seminte de conifere.Il putem intilni in zonele muntoase din Asia Centrala in zonele cu ienupar dar si in padurile mixte de ienupar si brazi.

Are urmatoarele subspecii:
Mycerobas carnipes carnipes (Hodgson, 1836) traieste in E si S-E Kazakistan,S-V Azbekistan,N-E Afganistan,S Mongolia ,N-E India.,N Myramar,N Pakistan.
Mycerobas carnipes merzbacheri (Schalow, 1908)
Mycerobas carnipes speculigerus (Brandt, 1841) traieste in N-E Iran,Turkmenistan,Afganistan,Pakistan.
In general sint mai putin timizi decit botgrosii europeni.
Are 22-23cm si 56-62g.

Masculul are capul,pieptul,gitul si partea superioara a corpului de culoare negru lucios iar partea de deasupra cozii de culoare galben mustar.Aripile sint negre cu galben avind o fasa alba care este vizibila chiar si in zbor.Coada este foarte lunga in comparatie cu ceilalti botgrosi .Abdomenul variaza de la galben -mustar spre un galben de culoarea luminarii.Picioarele sint de un dri deschis iar ciocul are culoarea carnii.
La femela si pui negrul lucios vine inlocuit cu un gri argintiu.

Nidifica la inaltimi de 3000-3600m iar in Nepal ajunge chiar si la 4200m.In Himalaya nidifica in iunie-august iar in Nepal august-septembrie.
Femela construieste de obicei un cuib din ramurele,iarba uscata,muschi si frunze uscate captusind interiorul cu coji subtiri de copac de obicei intr-un ienupar la inaltimea de 2m si citeodata in brad sau alti copaci la inaltimea de 20m.
Femela depune 3 oua pe care le cloceste 15-16 zile. Puii parasesc cuibul dupa 20 de zile de viata.
Iarna coboara pina la 2700 m uneori si pina la 1500m.Stau in pereche sau in mici grupuri dar ajung sa formeze stoluri de 50 de indivizi amestecindu-se cu Carpodacus Rhodochiamys.
Sint cunoscuti ca fiind pasari foarte zgomotoase atunci cind maninca seminte de conifere sau fructe de padure.
Sus

Feeding, Substrate and Watering in Romanian language

Feeding, Substrate and Watering in Romanian language

Translated by Ovidiu Mihaescu. Thank you.

Din nou despre fertilizare

Am scris mail-ul asta unui prieten si cred ca poate fi in interesul multora. Acest prieten m-a intrebat de ce as fertiliza mai mult decat o fac altii.


Fertilizarilele dupa rutini recomandate sunt dedicate plantelor normale. Aceste plante cresc in sol care contine deja nutrienti. Cresterile asteptate in cazul plantelor normale nu sunt foarte mari (Ex: plantele de casa).

Bonsaii sunt plantati in substrate cu drenaj ridicat si trebuie udati agresiv. Astfel mineralele sunt eliminate odata cu apa prin gaurile de scurgere. In perioada de formare, bonsaii ar trebui sa creasca mai mult decat plantele obisnuite. 99% din bonsai sunt in perioada de formare. Numai avand cresteri mari, putem grabi procesul de formare al lor. Ei trebuie sa creasca mult pentru a putea fi redusi de cateva ori pe perioada unei singure veri.
Eu folosesc de trei ori doza recomandata de fertilizator. Folosesc fertilizator obisnuit, ieftin destinat plantelor obisnuite. Acesta este in general 10-10-10 sau 20-10-10 sau ceva apropiat. Regula de baza este: “cat mai mult azot”. Fertilizez la fiecare 10-14 zile pe toata perioada de crestere. Comparativ cu crescatorul de bonsai obisnuit fertilizez de 20 pana la 60 (saizeci) de ori mai mult.
Copacii mei arata foarte bine si cresc mult mai mult decat in alte gradini. De aceea trebuie sa-I tai mai des si mai mult. Cred ca acest lucru este bun pentru ca astfel formarea lor are loc mai rapid. Copacii meu nu au daunatori pentru ca sistemul lor imunitar este foarte puternic. Pana acum sistemul meu de fertilizare nu le-a daunat niciodata.
Cred ca in America, in ultimii 15 ani, majoritatea crescatorilor de bonsai au optat pentru un substrat modern dar inca fertilizeaza si uda dupa metode clasice care era correct in cazul substratului clasic. Ca rezultat regasim multi copaci care sufera datorita cantitatilor reduse de apa si nutrienti. Nimeni nu le-a spus oamenilor ca odata cu schimbarea substratului, trebuie schimbate RADICAL manierele de udare si fertilizare.

Sper sa va fie de ajutor
Walter

Fertilizarea, Substratul si Udarea

Metodele lui Walter Pall

Am fost rugat sa scriu un paragraf despre “fertilizarea coniferelor”. Asa ca m-am pus pe treaba si a reiesit ceea ce urmeaza. Doar ca, daca raspundem pe scurt intrebarii “Cum fertilizam coniferele?” s-ar putea sa ne inselam atat de mult incat sa ajungem la pierderi importante.

Substratul, udarea si fertilizarea nu pot fi privite separat. Fiecare este conectata de cealalta iar lucrurile devin astfel complicate. Fie el un copacel cu frunza cazatoare, conifer, tanar sau batran, replantat recent sau chiar colectat, el face parte dintr-o gradina de bonsai cu atat de multe variabile. Poate fi dat un raspuns scurt si concis?

Ei bine, da. Doar ca trebuie sa citesti cu atentie si apoi sa faci TOTUL LA FEL. Nu poti alege una din variabile si sa o ignori pe cealalta. Nu poti fertiliza dupa metoda mea si sa ignori ce substrat folosesti sau ce regim de udare.

In primul rand am lasat deoparte tot ce a fost scris in majoritatea textelor despre bonsai. Multumita tehnologiei care ne da acces la produse si metode noi, felul in care avem grija de copaci a progresat cu mult peste frontierele traditiei. Unii dintre noi refuza sa realizeze ca traim de ceva timp intr-o lume noua si moderna. Metodele vechi pot fi, intr-o mica masura, folosite cu succes in cazul practicilor si substratelor moderne dar riscul ridicat poate duce uneori la pierderea copaceilor.

Substratul: Un substrat bun trebuie sa fie: de granulatie uniforma, sa absoarba si sa cedeze apa in egala masura, sa nu contina particule fine de material organic, nu trebuie sa fie subiectul dezagregarii mecanice (sa nu se descompuna usor), in stare uscata sa prezinte o greutate mica, sa fie ieftin si sa fie estetic. Substratul modern ar trebui sa fie tuf vulcanic, piatra ponce, argila arsa granulata, zgura, zeolit, bucati de nuca de cocos, coaja de copac, polistiren extrudat si alte cateva pe care le puteti gasi singuri odata ce ati inteles principiile. Nota: se poate ca unele din materialele enumerate sa nu fie disponibile in zona in care va aflati.

Akadama este un substrat care se descompune mai ales atunci cand este expus inghetului ceea ce il face un substrat mai putin dorit. Ca urmare el poate bloca circulatia apei si a aerului in zona radacinilor si deci se poate ajunge la pierderea copacului ami ales in cazul celor replantati mai rar, al coniferelor sau al copacilor batrani in general.

Solul obisnuit, compostul, roca granulata, nisipul etc sut medii nu tocmai recomandate in cultura bonsailor chiar daca in realitate copacii cresc in astfel de substraturi.
Toate substraturile pot fi mixate dupa bunul plac al userului si ele pot chiar fi refolosite atata timp cat sunt curatate si trecute prin sita.

Nu exista un “mediu ideal” pentru bonsai. Mai degraba exista mii de astfel de medii. Eu cred ca NU CONTEAZA CE FOLOSESTI SI IN CE CANTITATI atata timp cat este un substrat modern.

In substartul modern nu exista pamant sau sol obisnuit si deci nu contine culturi bacteriale. Ele necesita udari repetate pe parcursul unei singure zile in special vara si mai ales atunci cand ati folosit numai materiale anorganice. De aceea eu adaug turba granulata la compozitia mentionata. Aceasta turba este exploatata in mlastini si o gasim comercializata la o granulatie mare. Verifica si nu folosi particule fine de turba/muschi sphagnum chiar daca pe pachet scrie ca nu contine astfel de particule. Daca nu gasesti produsul adecvat foloseste bucati mici de scoarta de copac sau fibre de nuca de cocos. Aceste componente organice ar trebui sa insumeze 15-20% din totalul de volum al substratului, ceva mai putin in cazul coniferelor, maslini etc si ceva mai mult in cazul azalleei, sau a copaceilor mici.

Partile acestea organice ridica nivelul umiditatii in substrat si ajuta la formarea culturilor bacteriale folositoare. Cercetarile au dus la concluzia ca turba contine hormoni foarte utili copaceilor. Materialele organice in mod normal nu ar trebui regasite in substratele moderne dar cele mentionate mai sus au nevoie de cinci ani pentru a se descompune. Acest lucru trebuie luat in calcul atunci cand programati replantarile. La reciclarea substratului, materialele organice trebuiesc obligatoriu eliminate prin cernere.

Udarea: Eu am program ZILNIC de udare si el dureaza de la sfarsitul lui martie pana la mijlocul lui octombrie. Acest lucru se intampla oricum, chiar daca copacelul pare a fi uscat sau nu. Numai atunci cand ploua abundent opresc rutina udarilor. Atunci cand este cald, sau vant puternic, sau ambele, ud de doua-trei ori pe zi. Copaceii foarte mici trebuiesc udati de doua ori pe zi. Toti copacii (indiferent de specie) sunt udati la fel. Nu este nevoie de un program de udare individual atunci cand toti copacii sunt plantati intr-un substrat cu drenaj foarte bun. De aceea nu este nevoie sa-i faci ‘training’ unui prieten pentru a uda copacii cat timp esti in vacanta. Orice persoana poate uda copacii atata timp cat aceasta este facuta abundent. Nu conteaza nici ce apa folosesti. Apa de la robinet este foarte buna indiferent de duritaea ei. Apa pe care o folosesc e una dintre cele mai dure din Europa si o folosesc la toate speciile inclusiv azaleea. Ud copacii cu furtunul de gradina cu presiunea la maxim. Nu ud copaci individual ci zone de gradina asa cum ai face-o cu un sistem simplu de irigare.

Cand uzi in acest fel, fa-o agresiv. Aceasta inseamna ca totul este ud, tot copacul de sus pana jos. Este foarte bine pentru copaci daca coroana le este udata zilnic.

Daca folositi substratul modern, udarea excesiva este aproape imposibila. Poti uda ore intregi pentru ca apa va trece cu usurinta prin substratul cu drenaj foarte bun si va parasi vasul prin gaurile de scurgere. Este in schimb foarte usor sa udam prea putin daca folosim metoda clasica de udare. Multi bonsai mor din aceasta cauza.

Fertilizarea: In cazul udarii agresive si folosirii substratului modern, fertilizarea nu mai este un secret. Orice fertilizator folosit pentru plante obisnuite poate fi folosit indiferent ca este organic sau chimic. Fertilizatorii ar trebui sa aiba FOARTE MULT azot. Plantele cresc numai daca au la dispozitie azot.

Eu folosesc in principal fertilizator lichid pe care il achizitionez de la cel mai ieftin magazin de pe piata. In America acesta ar fi Walmart. Foloseste cel care este adresat tuturor plantelor. Aditional folosesc fertilizator granular care au un continut principal chimic si partial organic. De doua ori pe an (la inceputul lui mai si sfarsitul lui august) mai arunc o mana de ingrasamant natural de pasare (gaina). Asta-i tot! Pentru toti copacii mei inclusiv cei de renume modiala folosesc acelasi fertilizatori.

Cat folosesc? MULT MAI MULT DECAT CREZI! Folosesc de 20 pana la 60 de ori cantitatea folosita de crescatorul obisnuit de bonsai. De la inceputul lui aprilie pana la mijlocul lui octombrie, la fiecare 10 zile toti copacii sunt fertilizati cu fertilizator lichid, folosind de trei-patru ori cantitatea recomandata. Toti copacii sunt fertilizati in acest fel, fie ca sunt mici, mari, conifere, foioase, replantat sau colectat. Pe perioada de 200 zile amintita copacii primesc de trei ori doza recomandata in circa 20 de aplicari ceea ce ne duce la 60 de doze pe un ciclu de crestere. Unii crescatori de bonsai aplica fertilizatori de trei pana la cinci ori la jumatate din concentratia recomandata, pentru ca bonsaii “nu trebuie sa creasca”. Daca consideram fertilizarea de doua ori pe an cu fertilizatori solizi (ingrasamant natural de pasare) se subintelege de ce prin metoda mea se aplica de 20 pana 60 de ori mai mult fertilizator decat cantitatea folosita de crescatorul obisnuit de bonsai.

Batoanele asiatice de fertilizatori sunt “putin cam mult” pentru cultura noastra. Cum nu mancam friptura cu betisoarele asa nu trebuie sa hranim plantele cu batoane. Sigur este alegerea ta daca vrei sa le folosesti, doar ca… nu sunt foarte atractive. Biogold (fertilizator solid) a fost creat sa fie folosit cu substraturi moderne precum akadama si e unul foarte bun. Daca mi-l dai mie il voi rupe in bucati mici si-l voi presara pe suprafata substratului. El va disparea dupa doar o udare.

Acumularea de saruri in substrat este aproape imposibila daca udarea este zilnica si agresiva. Chiar si azaleea o duce bine cu tratamentul asta. Ele cresc foarte bine, chiar cu apa de duritate mare, argila arsa granulata combinata cu turba si fertilizarea agresiva. In urma cu 10 ani a aparut “supra fertilizarea” dar dupa scurt timp toata lumea a uitat de ea. Rezultatele nu au fost cele asteptate iar multi copaci au avut de suferit si chiar au murit. Ce fac eu suna asemanator doar ca eu insist asupra udarilor agresive in paralel cu fertilizari agresive si folosirea de substrat modern. Si nici nu fac din ingredientele din fertilizatori o stiinta secreta. Iti spun sa cumperi orice gasesti la reduceri la “garden centre” sau la furnizorul tau agricol.

Aceasta schema de fertilizare este pentru copacii aflati in “formare”. 99.8% dintre bonsai sunt in aceasta etapa. Daca consideri ca ai un copac care a ajuns la un maxim de dezvoltare atunci ar trebui sa reduci considerabil procesul de fertilizare. Lasa-l fara nutrienti si va deveni pipernicit, cu din ce in ce mai putine frunze sau ace. Pentru o perioada va arata bine pentru show-uri, dupa care isi va pierde din estetica, iar dupa cativa ani vei fi nevoit sa il fertilizezi agresiv pentru a-l recupera.

Sumar: Fa totul sau nimic! Nu ai de ales. Alege una din cele spuse, ignora-le pe celellate doua si totul se va sfarsi intr-un dezastru. Cei care suprafertilizeaza dupa metoda clasica cu sol fara drenaj bun si fara a uda agresiv vor sfarsi prin a distruge unii copaci. Cei care vor folosi substrat modern, udare agresiva dar vor fertiliza dupa metoda clasica vor avea copaci foarte slab dezvoltati care in final vor muri. Cam asta-i tot.

Deci la intrebarea: “Cum fertilizez coniferele?” Raspunsul este: “La fel ca pe toti ceilalti copaci doar ca trebuie sa citesti tot articolul.”

Stiu ca multi nu vor crede asta: “Cel care vindeca are dreptate” se spune in lumea medicinei. In cea a gradinaritului: “Cel care are cei mai sanatosi copaci are dreptate” Vino sa-mi vizitezi gradina sau arunca o privire la galeria mea, ele vin in sprijinul celor spuse de mine.

Toate aceste nu au fost inventate de mine. Am invatat de la gradinari moderni profesionisti care fac asta cu succes de decenii. Am adaptat horticultura moderna la bonsai. Doar ca in lumea bonsai toate astea par revolutionare.

Walter Pall